Rezultate 2007

    

Lucrare in Extenso

Sinteza

Lucrari Publicate

Colaborari

    

2. STUDIUL CORELAŢIEI STRUCTURĂ TRICOT - FORMĂ PRODUS

 (LUCRARE ÎN EXTENSO)

2.1. Analiza şi reprezentarea tricoturilor din bătătura tridimensionale

Metode de reprezentare grafica a structurii tricoturilor din bătătură

Structura tricoturilor este dată de modul de dispunere a elementelor constituente în cadrul sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul.
Reprezentarea grafică a structurii tricotului constă în transpunerea prin desen  a poziţiei firului şi a formei elementelor componente (ochiuri normale, elemente cu evoluţie modificată, fire suplimentare), din fire cu aceeaşi culoare sau din fire de culori diferite.
Dintr-o reprezentare grafică, în afară de evoluţia firului (firelor), pot să mai rezulte: desenul şi raportul desenului, unele indicaţii tehnologice precum si efectul creat de structura in tricot.
            Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor se folosesc mai multe metode care, pe plan mondial, au diferite arii de utilizare.
În mod curent pentru tricoturile din bătătură (simplu) se utilizează următoarele metode (vezi figura1):
·  reprezentarea structurală, (analitică);
·  reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri;
·  reprezentarea prin semne convenţionale;
·  reprezentarea aspectului desenului.

Fig. 1. Reprezentarea tricoturilor
1. Reprezentarea structurală (analitică) reproduce fidel evoluţia firului (firelor) din tricot, poziţia sa în cadrul raportului.       
Această metodă permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de dispunere: teoretică şi reală.
În cazul dispunerii teoretice,  flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de dreaptă, iar buclele de ac şi de platină, semicercuri. Elementele ochiului se trasează în funcţie de legătură şi de aspectul tricotului.
Pentru a uşura executarea reprezentării structurale teoretice se poate utiliza hârtie marcată cu semicercuri desenate echidistant şi care reprezintă buclele de ac ale ochiurilor tricotului.
In figura 2.a-c este reprezentat structural, în dispunerea teoretică un tricot interloc 1:1 Datorită suprapunerii axelor verticale, pentru a evidenţia evoluţia firelor s-a recurs şi la varianta de reprezentare mărită a ochiurilor de pe partea de faţă şi micşorată a celor de pe partea de spate.

                        a)                                                   b)                                 c)
Fig. 2. Modalităti de reprezentare structurală

În varianta dispunerii reale, se urmăreşte atât reprezentarea poziţiei firului, cât şi cea a ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă; firul buclat are o anumită grosime şi nu mai este reprezentat printr-o linie. Faţă de situaţia teoretică, în dispunerea liberă apar modificări ale poziţiei ochiurilor dificil de redat întocmai, prin desen.
Elementele structurii prezintă particularităţi de dispunere, dependente de: caracteristicile de structură, parametrii de structură, caracteristicile materiei prime, procesul de finisare. 
Pentru a evidenţia geometria ochiurilor caracterizată prin modificarea poziţiei în raport cu situaţia teoretică (deplasare pe verticală a corpurilor ochiurilor cu dispunerea oblică a buclelor de platină, înclinare şi/sau rotire a corpurilor ochiurilor), această variantă are la bază observaţiile  rezultate din analiza structurii tricotului, efectuată uneori la scară microscopică.

Fig. 3. Reprezentarea structurală reală a legaturii patent 1:1

Reprezentarea analitică a structurii tricotului este o metodă laborioasă, ocupă mult spaţiu, dar este cea mai completă, oferind cele mai multe informaţii despre structura tricotului.
2. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri constă în transpunerea pe hârtie a poziţiei firului (firelor) faţă de ace, în rândul respectiv de ochiuri (Figura 4.a). Punctele (uneori, bare, linii) reprezintă acele şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură. Medoda prezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul realizare a tricotului (număr de fonturi, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele).
În literatura de specialitate, metoda este întâlnită în două variante:
- vederea de sus a evoluţiei firului pe ace, împreună cu buclele ochiurilor vechi (Figura 4.b);
- o modalitate simplificată şi mai rapidă în raport cu prima, fără  ochiuri vechi, utilizată în mod curent şi la noi în ţară. Neajunsul acestei reprezentări este că sugerează o încrucişare a flancurilor ochiurilor, ceea ce nu corespunde realităţii şi de aceea prima variantă se consideră a fi mai riguroasă.

Metoda este considerată simbolică deoarece nu corespunde secţiunii tehnice a rândului de ochiuri. Prin analogie cu reprezentarea schemei grafice a evoluţiei firului de la tricoturile din urzeală şi prin analogie cu semnificaţia termenului “Fadenlauf” din literatura de specialitate, metoda constituie reprezentarea simbolică a evoluţiei firului.           
3. Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea prin anumite semne a structurii tricotului, pentru fiecare element component propunâdu-se câte un simbol. Metoda cunoaşte mai multe variante, dintre care cea utilizată la noi în ţară are la bază semnele:
            x = ochi cu aspect faţă;           o = ochi cu aspect spate.
Literatura de specialitate recomandă şi alte metode convenţionale, ca de exemplu Proussa şi R.G.T. (Raprezentazione Grafica dei Tessuti). Metoda R.G.T., în variantele simbolică sau convenţională, utilizează semnele:
½  =  ochi cu aspect faţă;                        -  =  ochi cu aspect spate;
·   = flotare;                                            °  = buclă.       

 

Metode de reprezentare a desenelor şi efectelor în tricot

Pe langă cele trei metode de reprezentare folosite în mod curent în cadrul structurii, în creaţia tricoturilor poate fi pus în evidenţă şi desenul/efectul creat în tricot cu ajutorul diferitelor modalităţi.
In cazul tricoturilor cu desene de culoare sau combinate de rapoarte mari, realizate pe maşini cu două fonturi, se recomandă a se utiliza şi reprezentarea aspectului desenului pe partea de faţă, renuntandu-se la a se reprezenta şi partea de spate, fără desen.
Pe un caroiaj de dimensiunile raportului se dispun ochiurile de diferite culori, conform desenului. Pentru a avea mai multe informaţii despre structura tricotului, aceasta trebuie însoţită şi de o altă metodă de reprezentare grafică, dar nu a întregului raport de desen. Dacă raportul are dimensiuni mari, se recomandă ca acesta să fie reprezentat în întregime prin una din metode, (care se consideră mai rapidă), iar prin celelalte, numai o zonă din raport.

Se utilizează simbolul "x" (specific ochiului cu aspect faţă) sau se haşurează în culoarea respectivă spaţiul rezervat unui ochi.
Calculul pasului şi înălţimii ochiurilor prezintă importanţă şi pentru activitatea de creaţie,  raportul lor stând la baza corespondenţei dintre desenul proiectat şi cel identificat în tricotul realizat. Dacă nu se ţine seamă de valorile pasului şi înălţimii ochiurilor este posibil să apară distorsiuni, neconcordanţe între forma şi efectul de desen scontate şi cele realizate, ştiut fiind faptul că la alegerea desenului ochiul este reprezentat de un pătrat. De aceea, se recomandă ca raportul desenului să fie complet definit numai după stabilirea dimensiunilor ochiurilor.
Comparând valorile pasului ochiurilor cu cele ale înălţimii prin intermediul coeficientului desimilor, se disting următoarele situaţii:
1. C = 1Þ B=A ; Desenul proiectat şi cel realizatat sunt asemenea (aceeaşi proporţie);
2. C ¹ 1. Pentru respectarea proporţiei dintre desenul creat şi cel realizat, dimensiunea pe verticală se multiplică cu valoarea coeficientului desimilor.
            2.1.      C > 1 Þ B > A;  Suprafaţa ochiului este reprezentată de un dreptunghi cu baza, latura mică.
            2.2.      C < 1   Þ B < A; Suprafaţa ochiului este un dreptunghi care are ca bază latura mare.
Problema este soluţionată în cazul proiectarii desenelor cu ajutorul calculatorului, ceea ce simplifică transpunerea desenului prin alegerea raportului desimilor.

Reprezentarea prin semne convenţionale şi delimitarea dispunerii şirurilor de ochiuri; prezenţa ochiurilor duble în structură determină creşterea pasului ochiurilor în comparaţie cu randurile de ochiuri normale (vezi figura 6).

Fig. 6. Reprezentarea convenţionala a efectului	Fig. 7. Reprezentarea structurii pe baza observaţiilor microscopice

 

 

Reprezentarea structurală în dispunerea reală, pe bază de observaţii microscopice.

 

 

 

 

 

Reprezentarea structurii cu ajutorul staţiilor grafice (sistem cod- maşina)

Instalaţiile de programare ale maşinilor moderne de tricotat oferă posibilitatea reprezentării analitice a structurii, în etapa de proiectare (alegerea structurii). Astfel, este pusă în evidenţă nu numai evoluţia firului, ci se simulează imaginea tricotului, implicit a desenului, firul fiind reprezentat cu grosime.

Fig. 5. Reprezentări cu ajutorul statie grafice STOLL

Maşinile de tricotat cu comandă program permit reprezentarea structurii tricotului în sistemul cod - maşină, specific fiecărei firme constructoare. De exemplu, în cazul maşinilor produse de firma Shima Seiki , codurile au la bază  culori, pe când la maşinile firmei Stoll se utilizează simboluri (semne, litere).

 

Reprezentările tricoturilor din bătătură acoperă o gamă largă de metode, care pot varia de la ţară la ţară sau pot fi comune, fiind utilizate identic, sau cu mici modificări.
Reprezentarea structurii tricoturilor permite definirea evoluţiei firelor în tricot, precum şi modul în care se realizează secvenţa de tricotare.
Toate maşinile de tricotat electronice folosesc staţii de programare bazate pe sistemul cod-maşină. Generalizarea proiectării tricoturilor folosind sisteme CAD a determinat apariţia unor softuri de proiectare, inclusiv reprezentare 2D care pot fi folosite pentru orice tip de maşină.

 

 

 

 

 

Prezentarea sistemelor CAD/CAM specializate pentru tricotaje

 

 

Denumire pachet programe

Descriere

DesignaKnit7

DesignaKnit Graphics Studio - Prin acest program se pot scana sau realiza diferite imagini introduse apoi în programul de tricotare. - Oferă controlul imaginii pentru a fi convertită; - Stabilirea automată a numărului de ace în lucru şi a numărului de rânduri din panou, definind panoul prin linii de grid. - Graphics Studio oferă controlul complet pentru convertirea numărului de culori din imagine în fire – max. 48 de culori. Designing Stitch Patterns       - Design stitch patterns lucrează prin cod-culoare, prin aspect (textura) sau ambele, funcţie de metoda de tricotare; - Dimensiunea maximă a desenelor este de 800 şiruri şi 1130 rânduri; - Importă graficul din DesignaKnit Grapfics Studio

 

Alte sisteme CAD/CAM utilizate în textile

Denumire	Descriere
ScotWeave	ScotWeaveVelvet Dobby Designer - conţine un pachet CAD/CAM pentru realizarea modelelor de catifea.         ScotWeave Technical Weaver - oferă un pachet complet CAD/CAM pentru producerea textilelor tehnice tesute.        Scot Weave Dobby Designer - oferă un pachet complet CAD/CAM pentru producerea tuturor tipurilor de tesături
Fib Paint	Sistem CAD compatibil cu maşinile Shima Seiki, Stoll, Universal. Pentru structurile  tricotate se folosesc coduri de culoare şi linii opţionale pentru a defini tricotul.

 

 

Concept şi aplicaţii 3D în tricotaje

 

Conceptul 3D, asociat adesea cu forma, permite modelarea şi animaţia produsului oferind o reprezentare grafică a realirtăţii virtuale, în activitate de proiectare.
Abordarea tridimensională a domeniului tricotajelor a condus la identificarea a 4 directii în care sistemul 3 D îşi găseşte aplicaţie. Lucrarea abordează domeniul tricoturilor sub aceste aspecte, fiind prezentate pentru fiecare grupă, exemple considerate reprezentative.

A. Produse 3D sau repere conturate spaţial, realizate prin tricotare
Forma de prezentare a materialelor textile pentru diferite aplicaţii din domeniile articolelor de îmbrăcăminte sau tehnice-medicale poate fi  reprezentată de o suprafaţă în spatiu, realizata prin tricotare şi nu prin asamblare/coasere. Este de menţionat faptul că tehnologia de tricotare este deosebit de flexibilă sub aspectul formei tricotului, deoarece permite obţinerea de repere/detalii cu conturare spatială, până la produse complete. În lucrare se prezintă produsul bască pentru femei, caracterizat sub aspectul formei şi tehnologiei de realizare prin tricotarea cu rânduri incomplete pe maşini rectilinii.

Tricoturi conturate tridimensional

Tehnica conturării 3D nu este nouă – primul caz de aplicaţie este realizarea călcâielor la ciorapi pe maşini circulare cu diametru mic, apoi, începând din anii ´70 a fost şi este utilizată cu succes pentru produsele fully-fashion (cu grad înalt de asamblare) de îmbrăcăminte produse pe maşinile rectilinii de tricotat.
Preformele tricotate conturate tridimensional au apărut la începutul anilor `90, favorizate de dezvoltarea tehnologiei de tricotare pe maşini rectilinii – apariţia generaţiilor de maşini electronice, dezvoltarea sistemelor CAD, a dispozitivelor de tragere concentrată cu baghete, utilizarea platinele de închidere. Deşi s-au făcut progrese semnificative în acest domeniu în ce priveşte diversitatea formelor obţinute, acest tip de preforme se află deocamdată încă în stadiu de laborator.
Conturarea spaţială se bazează pe trei metode:

• utilizarea unor combinaţii de structuri sau evoluţii diferite, care să prezinte o dispunere diferită. Limitările acestor tricoturi se referă la lipsa de omogenitate a proprietăţilor întregului material şi diversitatea redusă de forme.
• utilizarea lungimii de ochi dinamice, zonele cu ochiuri de lungimi diferite prezentând geometrii diferite. Ambele metode sunt restrictive şi limitative. Din acest motiv, preformele conturate spaţial sunt produse cu a treia metodă.
• tehnica tricotării de rânduri incomplete, cu menţinerea ochiurilor pe acele selectate să staţioneze până în momentul reintroducerii în lucru - succesive sau simultane. Prezenţa unui număr suplimentar de rânduri determină modificarea dispunerii plane a tricotului, în conformitate cu poziţionarea, forma şi dimensiunile zonelor de rânduri incomplete. Ca evoluţii de bază se pot utiliza glat şi patent, cea mai des întâlnită fiind evoluţia glat.

Preformele conturate 3D pot fi clasificate având în vedere tipul tricotului supus conturării:

• tricoturi plane, indiferent de legătura utilizată – se pot obţine forme extrem de diverse, de la spirale, la semisfere, sfere complete sau cuburi.
• tricoturi tubulare, a căror conturare spaţială creează tuburi cu diverse geometrii, utilizabile ca preforme pentru materiale compozite destinate tuburilor de canalizare.

Proiectarea şi realizarea acestui tip de tricoturi 3D implică convertirea formei 3D finale la forma plană iniţială, numită desfăşurata tricotului. Indiferent de tipul tricotului, plan sau tubular, desfăşurata prezintă zonele de conturare spaţială dispuse astfel încât să se obţină forma dorită.

B. Tricoturi cu structuri tridimensionale
 Analiza tricoturilor prin prisma corelaţiei structură – formă a condus la identificarea unei grupe de tricoturi la care structura joaca un rol determinant în realizarea formei tridimensionale, cu valori considerabile ale grosimii în raport cu diametrul firului. Este cazul tricoturilor stratificate multistrat / distanţate sau a materialelor compozite la care în timplul tricotării este alimentat un alt strat de material. Forma specifică a capului acului permite străpungerea materialului inserat.

Tricoturi sandwich - Un tricot sandwich este o structură tridimensională, compusă din două straturi exterioare tricotate, independente între ele, legate prin fire sau prin straturi tricotate, definiţie ilustrată în figura 10.

Fig.  10. Tricot sandwich – principiu constructiv 

Această categorie de tricoturi este întâlnită în literatură sub mai multe denumiri: ”tricoturi stratificate”, ”tricoturi distanţate”, sau ”tricoturi sandwich”. Fiecare din termenii menţionaţi caracterizează prezenţa celor două tricoturi exterioare - straturi, distanţate între ele prin sistemul de legare. ”Tricoturi distanţate” este un termen utilizat mai mult pentru tricoturi din urzeală, în timp ce ”tricoturi stratificate” sugerează o dispunere în straturi apropiate.
Tricoturile sandwich cu legătură prin fire nu sunt dezvoltări recente, fiind realizate cu ambele tipuri de tehnologii, în cazul tricoturilor din bătătură atât pe maşini rectilinii, cât şi pe maşini circulare. Tricoturile sandwich cu legătură prin straturi tricotate au apărut ca urmare a dezvoltării tehnologiei maşinilor rectilinii electronice şi deocamdată sunt încă în stadiu experimental, cu potenţial de a fi utilizate ca preforme pentru materiale compozite avansate.

Tricoturi sandwich cu legătură prin fire - Tricoturile "distanţate" au multiple aplicaţii, deoarece sunt foarte flexibile ca structură, formă şi proprietăţi:

- stabilitate dimensională şi elasticitate dirijate prin alegerea structurii celor două suprafeţe, a materiei prime şi a tratamentelor de finisare;
- confort sporit în exploatare datorită cantităţii mari de aer înglobat, ceea ce permiteintensificarea schimburilor de căldură şi umiditate;
- masa unităţii de suprafaţă mult mai mică decăt cea a materialelor convenţionale.
Tricoturile "distanţate" constituie o alternativă la materialele compozite stratificate (de ex. ansamblul caşerat pentru tapiserie auto), prezentând şi avantaje legate de tehnologie de obţinere nepoluantă şi reprezintă materiale reciclabile, fiind realizate din aceleaşi tipuri de materii prime. Costurile de producţie sunt mult mai reduse, datorită producerii lor într-o singură fază.
Tricoturile sandwich sunt caracterizate de o voluminozitate foarte mare în raport cu masa relativ redusă, determinând o permeabilitate la aer sporită. Grosimea finală a tricoturilor variază între 1,5 şi 10 mm, funcţie de ecartamentul fonturilor. Pentru aplicaţii speciale se poate ajunge până la 60 mm grosime. Firele care realizează conexiunea pot fi de diferite tipuri. Des utilizate sunt firele monofilamentare, cu o comportare deosebită la solicitările de compresiune, transmise întregului ansamblu.
Tricoturi sandwich cu legătură prin fire se pot realiza şi utilizând tehnologiile de tricotare pe direcţia bătăturii. Grosimea tricoturilor este redusă, fără posibilităţi de mărire, ceea ce implică o limitare. Din punct de vedere structural, nu există diferenţe între tricoturile sandwich produse pe maşini rectilinii şi cele realizate pe maşini circulare. Din punct de vedere tehnologic, perfecţionările aduse mecanismelor maşinilor rectilinii permit prelucrarea firelor de modul înalt de tip sticlă, carbon sau aramidă şi în consecinţă obţinerea unor tricoturi sandwich utilizabile ca material de ranforsare pentru compozite. Posibilităţile de selectare la tricotare şi la transfer, precum şi tragerea concentrată sunt alte avantaje importante ale tehnologiilor pe maşini rectilinii.
Cel mai simplu tricot sandwich este alcătuit din două straturi glat, legate în rânduri prestabilite de fire ancorate în structură – figura 11. Independenţa straturilor exterioare reclamă obligatoriu structuri cu evoluţii de bază glat: glat, glat derivat.
                   
Fig. 11. Tricot din bătătură sandwich cu evoluţii glat –

Tricoturi sandwich cu legătură prin straturi tricotate

Legarea tricoturilor sandwich prin straturi tricotate oferă avantaje în ce priveşte obţinerea de forme complexe şi creşterea grosimii ansamblului. Producerea acestor tricoturi necesită condiţii speciale referitoare la tragere, singura tehnologie care le îndeplineşte fiind cea a maşinilor rectilinii electronice de tricotat pentru tricoturi din bătătură.
Principiul de bază al producerii tricoturilor sandwich cu legătură prin straturi tricotate este similar celui utilizat pentru structuri sandwich cu legătură prin fire – figura 12. Se începe cu tricotarea a două tricoturi T1 şi T2, independent pe cele două fonturi, iar la un anumit moment acest proces se opreşte şi se începe tricotarea stratului de legătură L. Tricotarea stratului de legătură presupune staţionarea tricoturilor T1 şi T2 pe întreaga perioadă în care acesta se realizează. Stratul de legătură este caracterizat de o zonă de început şi o zonă de încheiere – încercuite în figura 12. După terminarea tricotării stratului de legătură se reia tricotarea structurilor independente T1 şi T2. Săgeţile din figură indică sensul dispunerii şirurilor de ochiuri în ansamblul final.
Schema de lucru pentru un tricot sandwich cu legare prin strat tricotat (fig. 13) presupune ca după n rânduri aparţinând tricoturilor exterioare, se începe tricotarea stratului de legătură. În primul rând al zonei de început se lucrează pe toate acele unei fonturi - acele impare producând ochiuri, iar acele pare bucle de început, realizând în acest mod conexiunea cu primul tricot exterior.
 
           Fig. 12. Tricot sandwich cu                              Fig. 13. Tricot sandwich cu legare prin strat tricotat – evoluţii pe ace selectate                                                    legare prin strat tricotat

Din acest moment se tricotează numai pe acele pare, producându-se cele i rânduri prestabilite. Conexiunea cu al doilea strat de tricot exterior se face prin transferul ochiurilor finale pe acele impare ale celeilalte fonturi, după care se reia tricotarea tricoturilor exterioare.
Caracterizarea tricoturilor sandwich cu legare prin straturi tricotate are în vedere tipul straturilor de legătură şi modul de dispunere al acestora: straturi unice şi straturi duble
Straturile de legături unice sunt straturi obţinute prin tricotarea unui singur tricot, pe una sau pe ambele fonturi. Stratul de legătură glat este cel mai frecvent întâlnit, permiţând tricotarea unui număr sporit de rânduri în stratul de legătură. Dezavantajele sunt cele legate de compactitatea scăzută a tricotului de legătură.
În cazul structurilor pe două fonturi – patent şi interloc, compactitatea este îmbunătăţită, cu  limitări în ce priveşte numărul de rânduri posibil de tricotat.
Dispunerea straturilor de legătură unice se poate face: orizontal, înclinat sau în combinaţie, aşa cum este prezentat teoretic în figura 14. Dispunerea orizontală (1) se obţine prin tricotarea stratului de legătură în timp ce tricoturile exterioare staţionează. Tricotarea unui număr suplimentar de rânduri într-unul din straturile exterioare (tricoturile independente), anterior stratului de legătură sau pe durata producerii acestuia, realizată pentru a micşora tensiunea introdusă, determină dispunerea înclinată a stratului de legătură (2). Numărul rândurilor suplimentare determină unghiul de înclinare a stratului de legătură.


Fig. 14. Modalităţi de dispunere a straturilor de legătură unice
Straturile de legătură duble sunt alcătuite din două tricoturi, produse independent pe acele pare ale celor două fonturi, unite într-un anumit punct sau într-o zonă. Legătura de bază pentru straturile duble este limitată la glat. Schema de lucru de bază pentru tricotarea unui strat de legătură dublu este ilustrată în figura 15.

Fig. 15. Schema de lucru pentru un strat de legătură dublu

Conexiunea între componentele stratului se realizează prin unul sau mai multe rânduri patent. Conexiunea cu un singur rând creează un strat în formă de X (1), în timp ce mai multe rânduri patent vor determina o zonă de conexiune extinsă, modificând forma stratului (2) – fig. 17. O altă variantă posibilă este producerea decalată a celor două tricoturi din strat, (cazul 3, fig. 16).


Fig. 16. Tipuri de straturi de legătură duble

Tricoturi sandwich cu formă complexă

Datorită geometriei tridimensionale, tricoturile sandwich prezintă un potenţial ridicat ca preforme complexe pentru materiale compozite avansate.
Crearea de noi tricoturi sandwich cu forme complexe are în vedere două direcţii principale:

• creşterea grosimii ansamblului, prin tricotarea unui număr superior de rânduri în straturile de legătură;
• diversificarea formei tricotului sandwich

Pornind de la stratul de legătură constant ca dimensiune, complexitatea formei tricoturilor sandwich poate fi dezvoltată prin:

• straturi de legătură de lungimi diferite; 
• straturi conturate.

Cea mai simplă direcţie de dezvoltare a structurilor sandwich este combinarea unor straturi de legătură de lungime diferită (cu un număr diferit de rânduri), ceea ce determină repoziţionarea tricoturilor exterioare sub un anumit unghi, conform diferenţei în lungime prestabilite, aşa cum este exemplificat în figura 17. Se pot obţine tricoturi sandwich cu forme diverse, cu straturile exterioare înclinate în aceeaşi direcţie sau în direcţii opuse.

Fig. 17. Tricoturi sandwich cu straturi de legătură de lungimi diferite – posibilităţi de dispunere
Straturile de lungimi diferite pot fi utilizate pentru a crea un efect de colţ, în care tricoturile exterioare se dispun sub un unghi de 900. Acest efect se obţine prin tricotarea succesivă a două straturi de legătură, despărţite de un număr prestabilit de rânduri în straturile exterioare. Figura 18. prezintă aspectul în secţiune al unui astfel de tricot sandwich.
          Fig. 18. Tricot sandwich cu secţiune în L

Conturarea straturilor de legătură modifică suprafaţa dreptunghiulară constantă a acestora, permiţând astfel obţinerea unor tricoturi sandwich cu forme cu  complexitate sporită. Această complexitate este generată prin alterarea dispunerii plane a tricoturilor exterioare. Astfel de tricoturi cu formă complexă sunt caracterizate de un număr semnificativ de rânduri în straturile de legătură, necesar pentru producerea efectului dorit. Tehnica folosită pentru conturarea straturilor de legătură este tehnica tricotării incomplete, aplicată în cazul începerii tricotării, specific producerii acestor straturi.
Figura 19 prezintă principiul de bază al conturării straturilor de legătură, utilizând ca exemplu un strat unic în structură glat pe ace alese, cu formă eliptică.

 
Fig. 19. Conturarea stratului de legătură - formă eliptică
Începerea stratului de legătură se face prin tricotarea pe toate acele, realizându-se astfel legarea prin bucle de început de tricotul exterior. Înainte de iniţierea tricotării pe un număr variabil de ace, este necesar să se producă cel puţin un rând complet, pentru a facilita procesul de conturare.
Aspectul tricotului sandwich cu secţiune eliptică este prezentat în figura 20, unde este evidenţiată conturarea eliptică a stratului de legătură.

Fig.  20. Aspectul stratului de legătură a unui tricot  sandwich cu secţiune eliptică

C. Efecte în tricot cu dispunere spaţială
Dispunerea 3 D a elementelor structurii poate conduce la obţinerea pe suprafaţa tricotului a diferitelor efecte în relief. În acest sens se pot exemplifica efectele de “val”(fig. 21) “cofraj de ouă” (fig. 22) şi structurile jacard prin aplicare (fig. 23).
              
                                    a)                                                                     b)
Fig. 21. Structuri patent cu efecte de “val”

Efect de  „cofraj de ouă” - fig. 22 - se obţine din corelarea structurii fang inversată pe grupuri de ace cu executarea de deplasări ale fonturi în sensuri contrare un anumit numǎr de rânduri. Pe înălţimea raportului este necesară şi executarea de deplasări succesive în acelaşi sens. Se obţine astfel o dispunere spaţială a şirurilor din cele douǎ grupuri de ace, prin înclinarea lor în sensuri opuse. Aşadar efectul de zig-zag pe orizontalǎ este conferit de structurǎ, iar cel pe verticalǎ, prin deplasare.
          

• Fig. 22. Tricot cu efect de „cofraj de ouă”

Efect de culoare de tip jacard în relief  
                
                                    a)                                                                          b)

• Fig. 23. Tricoturi jacard în relief

În cazul tricoturilor jacard prin aplicare, ochiurile normale realizate din firele de aplicare au dimensiuni minime şi se vor dispune în relief, pe când cele din firul (firele) de fond doar se alungesc, rǎmânând în planul tricotului (fig. 23.a,b). Aşadar, ochiurilor din cele tipuri de fire au o dispunere diferenţiată, unele în relief conform desenului, celelalte în planul tricotului.
D. Reprezentarea tridimensională a ochiurilor

Ţinand seamă că pentru consolidarea elemntelor structurii trebuie să se realizeze puncte de legare între evoluţii si că firul are o grosime exprimată prin diametrul F, structurile tricotate, chiar şi cele plane pot fi reprezentate  în sistemul XYZ, astfel încât  şi ochiul normal va avea proiecţii în toate cele 3 plane.

Concluziile care se desprind  pot fi sintetizate în următoarele:
- diversitatea formelor tricoturilor, posibile de realizate mai ales pe baza tehnologiei de tricotare din bătătură, asigură o foarte bună corespondenţă din punct de vedere dimensional (forma) cu destinaţia produsului;

- reprezentarea 3 D a ochiuilor rezolvă problemele de modelare şi este posibilă de realizat folosind fie programe de grafică pe calculator (AUTOCAD, COREL DRAW, etc), dar mai ales soft-ware specializat.

 

 

2.2. Identificarea aplicaţiilor tricoturilor cu dispunerea în relief a ochiurilor, pentru articole de îmbrăcăminte şi tehnice (Banci de imagini)

2.2.1. APLICAŢII ALE TRICOTURILOR 3D IN DOMENIUL PRODUSELOR DE ÎMBRĂCAMINTE

Formarea spaţială a produselor de îmbrăcăminte cu ajutorul
penselor realizate prin tricotare
Realizarea penselor cu orientare orizontală  - Pensele cu orientare orizontală se utilizează în general la produsele cu sprijin pe umeri pentru modelarea prosusului în zona bustului. Direcţia penselor este determinată în raport cu linia de simetrie a corpului, respectiv cu linia de simetrie a reperului tricotat (de ex. reperul faţă al unei rochii).
            Lungimea, adâncimea şi poziţia penselor se stabilesc într-o primă etapă pe şablonul reperului respectiv, apoi se realizează transpunerea dimensiunilor liniare în număr de ochiuri şi număr de rânduri necesari reproducerii acestora prin tricotare. De exemplu pentru un tricot glat cu Do = 3 ochiuri/cm şi Dv =4,4 rânduri/cm, o pensă cu lungimea de 10 cm şi o adăncime de 4 cm (fig.1.) se încadrează într-un spaţiu corespunzător unui număr de 30 ochiuri şi 18 rânduri.
            Realizarea penselor orizontale, prin tricotare, se poate efectua prin mai multe procedee de lucru, care au ca principiu de formare spaţială tricotarea de rânduri incomplete:

1. Primul procedeu se utilizează în situaţia când o latură a pensei este orizontală, iar cealaltă latură este înclinată (fig.1.a.). Utilizând relaţiile de calculprezentate anterior, se stabileşte numărul treptelor de îngustare prin care numărul corespunzător de ochiuri sunt reţinute la fiecare cursă a saniei cu lacăte, respectiv o dată la fiecare două rânduri. Ochiurile reţinute treptat vor fi readuse în lucru deodată. Dacă reperul tricotat este simetric, operaţiile de reţinere şi reluare a ochiurilor vor fi executate alternativ pentru cele două margini ale tricotului.
2.  

            b) Al doilea procedeu dă posibilitatea obţineri penselor mai puţin vizibile pe suprafaţa produsului finit. Pentru acesta, adâncimea pensei se împarte în două părţi egale astfel încât laturile pensei să fie simetrice în raport cu o linie centrală orizontală. (fig.1.b.).
            Formarea prin tricotare a unei astfel de pense se face prin reţinerea şi reluarea treptată a ochiurilor din/în lucru.
            La pensele cu adîncime mare se recomandă tricotarea în centrul pensei a unui număr de 2 – 4 rânduri (fig.2), ceea ce echivalează cu realizarea de fapt a două pense separate, procedeu mai favorabil pentru aspectul exterior al produsului de îmbrăcămite.
            c) Al treilea procedeu constă în divizarea pensei de bust într-un număr determinat de pense parţiale, adâncimea fiecărei pense parţiale fiind echivalentul a numai două rânduri de ochiuri. Acest procedeu determină ca  modelarea spaţială respectivă să fie cea mai puţin vizibilă pe suprafaţa produsului, ceea ce conduce la stabilirea următoarelor recomandări de utilizare:
- tricotul are un desen de suprafaţă foarte bine definit pe care pensele, realizate conform primelor două procede, pot să-l deformeze;
- pensa de bust, proiectată iniţial pe reperul produsului; are o adâncime foarte mare (peste 8 cm);
- produsul de îmbrăcăminte este destinat bărbaţilor de conformaţii corpolente, unde este necesară alungirea liniei de mijloc a feţei produsului datorită proeminenţei accentuate a abdomenului.
            Pentru realizarea în această manieră a unei pense cu o deschidere îniţială de 8 rînduri, se calculează numărul de pense parţiale:         18 rânduri/2 = 9 pense
Numărul de pense parţiale se distribuie uniform între rândurile de tricot aflate între linia bustului şi linia taliei (fig.3). Lungimea penselor se diminuiază trepat, de la linia bustului  spre linia taliei. Dacă calculele iniţiale conduc la rezultate sub formă de numere fracţionare, adâncimea iniţială a pensei poate fi uşor mărită sau micţorată (cu 1 – 2 rânduri) astfel încât să se obţină un număr întreg de pense parţiale. De asemenea, distribuţia penselor pe suprafaţa piesei tricotate trebuie astfel calculată încât între pense să rezulte un număr par de rănduri.
Dacă desenul de suprafaţă al tricotului este foarte complex şi deosebit de expresiv visual, iar difwerenţa dintre perrimetrul bustului şi perimetrul taliei nu este foarte mare, modelarea spaţială a elementului faţă pentru un produs cu sprijin pe umeri se poate realize prin alungirea feţei (în raport cu spatele) şi prin reţinerea în cusătura laterală a plusului de material rezultat. Îm cazul tricotării produselor pentru bărbaţi de conformaţii corpolente, distribuţia penselor parţiale se face luând în considerare toată lungimea feţei sau, în funcţie de particularităţile de conformaţie ale purtătorului, pensile pot fi plasate între linia taliei şi linia de terminaţie a produsului.
O altă modalitate de modelare spaţială a feţei unui produs cu sprijin în talie, fără a fi necesară tricotarea unor pense orizontale) este de a transfera deschiderea pensei de bust pe linia terminaţiei inferioare, plusul de material rezultat fiind reţinut de terminaţia în structură patent a produsului.

            Realizarea penselor cu orientare verticală - Pensele verticale au în general rolul de a asigura ajustarea produselor de îmbrăcăminte pe linia taliei. Calculul penselor verticale necesită iniţial determinarea pe şoblon a lungimii şi adâncimii, precum şi a poziţiei acestora în raport cu liniile de contur exterior ale reperului. În continuare se exprimă dimensiunile respective în număr de ochiuri sau rânduri, luând în considerare desimile Do şi Dv ale tricotului în stare relaxată (fig. 4). Pentru linia de simetrie a fiecărei pense verticale se rezervă 1 sau 2 ace pe care se vor deplasa succesiv ochiurile laterale ce corespund adîmcimii pensei.
            Pentru exemplificare, se consideră necesitatea tricotării unui reper pe care se află două pense verticale, liniei de mijloc a pensei din dreapta fiindu-I rezervat al 47-lea ac de tricotat (ace numărate de la dreapta la stânga) de la marginea tricotului.. La prima treaptă de îngustare, ochiurile de pe acele limitrofe (al 46-lea şi al 48-lea) se transferă pe acul central, care va acumula în felul acesta trei ochiuri. Urmează deplasarea acestor trei ochiuri pe acul eliberat din stănga şi apoi deplasarea tuturor ochiurilor din marginea materialului (45 ochiuri) cu doi paşi de ac, eliberănd astfel două ace din marginea dreaptă. Cu fiecare îngustare, ochiul corespunzător liniei de mijloc al pensei se deplasează spre stânga cu un ac, iar ochiurile rămase ân dreapta, cu 2 ace.
            După epuizarea îngustărilor, pentru tricotarea celei de a doua părţi a pensei operaţiile se desfăşoară invers, prin lărgiri succesive.

            Pentru tricoturile cu desime Do mică. Pensile verticale se pot proiecta astfel încăt laturile plasate spre linia de simetrie a reperului să fie perfect verticale (paralele ci şirurile de ochiuri). Adăncimea de cambrare  se va plasa de la aceste linii spre marginile laterale ale produsului, modelarea prin tricotare realizîndu-se mai simplu, iar aspectul exterior al piesei tricotate  poate fi avantajat ( în special în cazul unor structuri cu desene formate din linii verticale proeminente - fig.5).
            O altă modalitate de realizare prin tricotare a penselor verticale (recomandată pentru tricoturile cu desime mare sau cu structură complexă cănd este dificil de transferat ochiurile) este tricotarea secvenţială a bucăţilor de tricot delimitate de pense, urmând ca după scoaterea tricotului din maşină bucăţile respective să fie asamblate între ele de-a lungul laturilor penselor (prin cusături de încheiere ochi cu ochi).
            În unele situaţii, simultan cu realizarea penselor verticale este necesară formarea unui contur lateral de formă complexă. Acesta se va calcula iniţial separate, după care se însumează cu transferurile de ochiuri necesare tricotării penselor, astfel încât în final să rezulte forma necesară.
            Când ajustarea impusă produselor nu este mare, pensile verticale pot fi înlocuite prin creşterea treptată, pe direcţie verticală, a desimii tricotului (de la linia şoldurilor spre linia taliei) şi micşorarea treptată a desimii de la linia taliei spre linia bustului.
            În calculele necesare celor două categorii de pense ( orizontale li verticale)  factorul decisiv îl reprezintă poziţia penselor faţă de direcţia de tricotare şi nu poziţia penselor în raport cu linia de înălţime a corpului purtătorului. SE impune această observaţie deoarece pot exista situaţii când unele repere sau elemente ale produselor de îmbrăcăminte sunt tricotate în direcţii diferite  decât cele clasice.

 

 

 

 

Modelarea spaţială, prin tricotare, a produselor de tip „fustă”

Fusta este un produs cu spijin în talie la care corespondenţa cu forma şi dimensiunile corpului este maximă în zona de spijin, respective între inia taliei şi linia şoldurilor. De la linia şoldurilor spre linia de terminaţie, fustele pot avea diferite forme care , în raport cu suprafaţa corpuşui îmbrăcat, sunt mai simple sau mai complexe.
În acest contecxt, necesitatea modelării spaţiale a fustelor obţinute prin tricotare poate să apară în următoarele două situaţii:
   -ajustate fustei de formă dreaptă (clasică) pe linia taliei;
  -evazarea şi formarea tridimensională spre linia de terminaţie la fustele cu forme conice.
            Ajustarea fustei clasice pe linia taliei se obţine în general prin intermediul penselor cu orientare verticală (fig. 1.a.), a căror realizare prin tricotare se face conform procedeului prezentat anterior, având în vedere faptul că aceste fuste se tricotează în direcţie verticală, de la linia de terminaţie spre linia taliei. În unele situaţii este mai avantajoasă transferarea penselor de cambrare de pe linia taliei pe cusătura laterală (fig. 1.b.), situaţie care conduce la înlocuirea tricotării penselor verticale cu tricotarea unor pense orizontale.
            Fusta cu siluetă evazată spre terminaţie este un tip de produs care ilustrează posibilitatea obţinerii prin tricotare a formelor spaţiale complexe, astfel încât produsul finit să necesite un număr limitat de prelucrări prin coasere.
           

 

Forma spaţială a fustelor se obţine prin tricotarea în lanţ a unui număr determinat de clini. Fiecare clin se realizează prin tricotarea de rânduri incomplete, respectiv prin scoaterea din lucru  în trepte a unui număr de ochiuri  urmată de reintroducerea în lucru, succesivă sau în trepte, a ochiurilor respective, astfel încât numărul de rănduri corespunzîtoare diferitelor şiruri (de pe lăţimea piesei tricotate) diferă, ceea ce înseamnă că se obţin lăţimi diferite ale clinului în diferite zone.
              Ţinând cont de faptul că pentru fustele evazate, lăţimea clinilor este mai mică spre linia taliei şi mai mare spre linia de terminaţie , este necesară tricotarea produsului pe direcţie transversală (în raport cu linia de lungime a acestuia) folosind ca procedeu de modelare spaţială formarea pe direcţia rândurilor.

Figura 7                                                                    Figura 8

 

            Forma, numărul şi dimensiunile clinilor sunt dependente de modelul produsului, în special de gradaţia evazării (lărgirii) fustei de la talie spre linia de terminaţie. Utilizarea firelor de natură, culoare sau grosime diferită pe pe anumite yone ale tricotului, pot crea efecte estetice deosebite, care măresc valoarea produsului.
            După tricotarea succesivă a numărului de clini necesari, fusta se încheie printr-o cusătură specială (ochi cu ochi) după care se realizează finisarea tivului dacă pe lungimea acestuia se doreşte aplicarea unor elemente sau cusături ornamentale. Pe linia taliei se aplică o betelie dublă din tricot în structură patent, care în interior are introdusă o bandă elastică pentru fixarea produsului pe corp.

 

 

 

Modelarea spaţială a produselor pentru îmbrăcat capul

Produsele pentru îmbrăcat capul, realizate prin tricotare, se remarcă printr-o mare varietate de forme. Această varietate este determinată în primul rând de destinaţia şi tipul concret al produsului (bască, beretă, căciuliţă,pălărie etc.), de zona de pe cap care trebuie acoperită, de tendinţele modei etc.
Procedeul de formare spaţială a acestei categorii de produse se realizează pe principiul tricotării succesive a unui număr determinat de clini, fiecare clin fiind conturat prin tricotarea de rînduri incomplete.
Numărul de clini, dimensiunile şi configuraţia acestora va determina aspectul formei spaţiale a calotei, respectiv gradul de corespondenţă cu forma capului.
În continuare se prezintă o serie de exemple care ilustrează aria largă de utilizare a acestei aplicaţii în contextul conceptuluide formare 3D prin procesul de tricotare.

 

 

 

 

 

 

Modelarea formei bustului

                                   

 

Modelarea spaţială a terminaţiei superioare pentru produse cu sprijin pe umeri

 

 

2.3. CARACTERIZAREA PRODUSELOR REPREZENTATIVE
PE GRUPE DE DESTINAŢII

2.3.1. Aplicaţii ale tricoturilor 3D în domeniul produselor de îmbrăcăminte

            Destinaţie – produs de îmbrăcăminte.
            Tipul de produs – fusta pentru femei.
            Caracteristicele formei – siluetă ajustată pe corp în zona de sprijin şi evazată         spre linia de terminaţie.
            Cerinţe prioritare – corespondenţă dimensională estetice, grad de noutate
            Cerinţe implicite – confort termofiziologic şi psihosenzorial, stabilitate diensională
            la purtare, întreţinere uşoară.
            Funcţii ce răspund cerinţelor prioritare:
            1. Funcţii ergonomice – sunt funcţii principale ale unui produs de îmbrăcăminte, prin intermediul lor fiind caracterizată corespondenţa dimensională a sistemului om- îmbrăcăminte, precum şi gradul de adaptare a îmbrăcămintei la corpul purtătorului în statică şi dinamică.
                        F1 – Asigură corespondenţa dimensională a sistemului corp-îmbrăcăminte;
                        F2 – Asigură comoditate la purtare;
                       
            2. Funcţii estetice – răspund cerinţelor corespunzătoare noţiunii de “frumos”, care pot fi evaluate obiectiv.
                        F3 – Reflectă încardarea în tendinţele modei (reflectă noutatea şi originalitatea produsului în raport cu moda curentă şi cu tendinţele de perspectivă ale acesteia).
                        F4 – Reflectă acurateţea prelucrărilor tehnologice
                        F5 – Introduce posibilitatea percepţiei vizuale favorabilă purtătoarei,  în raport cu idealurile estetice acceptate de societate şi cu principiile de bază ale designului vestimentar.

            Modelul de fustă prezentat în figura 1 îndeplineşte funcţiile menţionate mai sus, după cum urmează:
            F1 – prin dimensionarea adecvată a tiparului. În figura 2.2. este prezentată forma tiparului şi dimensiunile diferitelor segmente constructive, Tiparul este dimensionat pentru mărimea 46-II (Perimetrul taliei = 70 cm, Perimetrul şoldurilor = 104 cm) luînd în considerare adaosuri de lejeritate pe linia taliei şi pe linia şoldurilor determinate de silueta modelului şi de caracteristicile de extensibilitate ale tricotului (At =2 cm, Aş = 0).
            Modelarea produsului în zona de sprijin este asigurată prin pensele orientate de la linia şoldurilor spre linia taliei. Fusta este tricotată în direcţie transversală, pensele de ajustare pe linia taliei devenind în felul acesta pense orizontale, rezolvate prin procedeul tricotării de rânduri incomplete. 
            F2 – comoditatea la purtare este asigurată de valorile adaosurilor de lejeritate. Pe linia taliei a fost prevăzut un adaos suplimentar (în raport cu linia şoldurilor) pentru a diminua uşor deschiderea penselor de cambrare, ceea ce va conduce la o dispunere mai adecvată a tricotului pe corp în zona respectivă (în special în dreptul capătului inferior al pensei). Supradimensionarea produsului pe linia taliei va fi eliminată prin prelucrarea tehnologică a terminaţiei superioare (betelie dublă cu bentiţă elastică în interior).
            F3 – noutatea  modelului este determinată de modul original de rezolvare a formei podusului spre linia de terminaţie. Utilizând procedeul introducerii unor repere sulplimentare în tiparul formei clasice (aşa-numitele godeuri), preluat din domeniul confecţiilor din ţesături, se asigură obţinerea unei evazări graduale, de la linia de mijloc  spre linia laterală a corpului. Godeurile se obţin prin tricotarea de rânduri incomplete cu fir de altă fineţe, natură şi culoare decât firul de fond. Dimensiunile şi poziţia godeurilor vor fi accentuate prin tricotarea cu fir diferit, iar expresivitatea vizuală a modelului va creşte. Firul utilizat la tricotarea godeurilor  va trebui să determine şi un grad mare de drapare a tricotului, linia de terminaţie a fustei primind astfel o formă impusă de tendinţele stilistice actuale.

           

            F4 – acurateţea prelucrărilot tehnologice este reflectată în primul rând de uniformitatea structurii tricotate, dar tricotarea produsului ca o formă unică, fără cusături, este de natură să contribuie în mod substanţial la obţinerea unui aspect “curat” al modelului.
            F5 – silueta particulară a modelului este vaforabilă unei game suficient de largi de conformaţii feminine. Compoziţia modelului, rezolvată prin utilizarea principilor contrastului, simetriei şi proporţiilor este echilibrată, asigurănd eleganţă şi stil purtătoarei.

            Confortul fiziologic  - izolaţie termică, permeabilitate la aer,. permeabilitate la vapori etc. se asigură prin alegerea corespunzătoare a materiei prime (firul de tricotat), a structurii tricotului şi a parametrilor de structură. Aceleaşi elemente vor asigura şi celelelte cerinţe impuse produsului, respectiv stabilitatea dimensională la cicli repetaţi de purtare, întreţinere uşoară etc.

            Pentru elaborarea  schemei de tricotare şi proiectarea numărului de rănduri incomplete necesare obţinerii formei produsului, este necesară  stabilirea parametrilor structurii glat (Do şi Dv) în funcţie de fineţea firului şi caracteristicile maşinii de tricotat.
            Fusta poate fi realizată dintr-un singur element, linia de început şi de sfârşit a tricotării fiind plasată pe linia de simetrie a spatelui, unde urmează să se execute o cusătură de încheiere ochi cu ochi.
           

 

 

 

 

 

 

2.3.2. Aplicaţii tehnice ale tricoturilor sandwich: realizarea unei aripi de avion din material compozit

Prototipul de aripă de avion pentru care s-a realizat preforma tricotată a fost definit utilizând un profil digital NACA 4, în conformitate cu specificităţile impuse de domeniu. Profilul aripii este definit în figurile 3 şi 4.

Figura 3. Profilul aripii de avion - vedere generală
          
Figura 4. Profilul aripii de avion – vedere laterală

Tricotarea unei preforme integrale care să includă pereţii interiori presupune alegerea unei structuri sandwich cu legătură prin straturi tricotate de tip unic, de lungimi diferite, conform dimensiunilor precizate. Un aspect extrem de important este alegerea direcţiei de tricotare. În acest caz direcţia de tricotare este dictată de dispunerea pereţilor interiori, care în ansamblul final sunt straturile de legătură. Figura 5 prezintă aspectul teoretic considerat pentru  preforma tricotată. Zonele marcate pe desen reprezintă:

• bordura – patent 1x1 pe ace alese; lungimea ei trebuie să fie suficientă pentru a permite încheierea acţiunii pieptenelui de început;
• zona iniţială patent 1x1 – este o porţiune în care se realizează trecerea la evoluţii pe ace alese şi sunt introduse în lucru conducătoarele de fir pentru sticlă; împreună cu bordura, ulterior se îndepărtează;
• zona de început – prima zonă a preformei, corespunzând marginii inferioare înclinate;
• zona I – zona tricoturilor exterioare până la primul perete interior (strat de legătură);
• zona II – zona tricoturilor exterioare între pereţii interiori;
• zona III – zona tricoturilor exterioare până la începerea marginii superioare înclinate;
• zona de sfârşit – zona corespunzând marginii superioare.

Figura 5. Aspectul teoretic considerat pentru preforma tricotată
Trebuie evidenţiate şi marginile laterale ale preformei, marginea laterală de lăţime inferioară fiind închisă şi conturată, iar cea de lăţime mai mare, deschisă şi dreaptă.

În cazul structurii sandwich se lucrează pe ace alese în raport 1:1, separat pentru tricoturile exterioare şi pentru straturile de legătură. Evoluţia şi aspectul unui tricot tubular pe ace alese sunt prezentate în figura 6.
                  
Figura 6. Evoluţie tubular pe ace alese

Pentru a creşte compactitatea structurii se poate folosi o evoluţie tubular pe ace alese cu fire de căptuşeală ancorate în raport 1:1, aşa cum este ilustrat în figura 7. Principala problemă care apare este dată de dispunerea în exterior a zonelor de flotare a firelor de căptuşeală, creând un aspect neregulat de pluş, precum şi pericolul agăţării buclelor. Totuşi, simpla pretensionare a tricotului, specifică producerii compozitului, elimină această situaţie.

              
Figura 7. Evoluţie tubular pe ace alese cu fire de căptuşeală – aspect relaxat şi în stare întinsă
Straturile de legătură succesive produse sunt ilustrate în figura 8, unde preformele cu cele două evoluţii sunt prezentate în secţiunea transversală.
    
Figura 8. Preforma tricotată - aspect general şi în secţiune

Aripa din material compozit a fost realizată prin procesul de injecţie RTM. Răşina utilizată este o răşină de poliester ortoftalic nesaturată, cu denumirea comercială S226E (Neste), caracterizată de viscozitate redusă – 150mPa*s. Preacceleraţia s-a realizat cu o soluţie 0,15% de cobalt 6%. S-a folosit un catalizator Trigonox TX 44B. Această formulă permite evitarea procesului de curare a răşinii pe durata injectării în matriţă. Complexitatea preformei a presupus construirea unei matriţe exterioare şi a unei matriţe interioare, care să confere forma prestabilită aripii.
Aspectul general al instalaţiei de injectare a răşinii este prezentat în figura 9. Răşina este introdusă în vasul sub presiune, împreună cu catalizatorul şi acceleratorul, conform procedurii definite în capitolul 2. Diametral opus se află portalul pentru creearea vacuumului, care să faciliteze penetrarea frontului de răşină în matriţă. Datorită acestei poziţionări, frontul de curgere este practic rectiliniu.

Figura 9. Instalaţia de injecţie a răşinii – aspect general
Aripa din material compozit obţinută este prezentată în figura 10.
    
Figura 10. Preforma tricotată – aspect înainte şi după injectarea răşinii