.: Tricoturi cu Structuri Inovative :.

TRICOTURILOR DIN BĂTĂTURĂ
Constanta Comandar, Luminita Ciobanu, Ancuta Tulbure

Rezumat
Structura tricoturilor este dată de modul de dispunere a elementelor constituente în cadrul sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul.
Reprezentarea grafică a structurii tricotului constă în transpunerea prin desen a poziţiei firului şi a formei elementelor componente (ochiuri normale, elemente cu evoluţie modificată, fire suplimentare), din fire cu aceeaşi culoare sau din fire de culori diferite.
Dintr-o reprezentare grafică, în afară de evoluţia firului (firelor), pot să mai rezulte: desenul şi raportul desenului, unele indicaţii tehnologice precum si efectul creat de structura in tricot.

1. Introducere

Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor se folosesc mai multe metode care, pe plan mondial, au diferite arii de utilizare.
În mod curent pentru tricoturile din bătătură (simplu) se utilizează următoarele metode (vezi figura1):
· reprezentarea structurală, (analitică);
· reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri;
· reprezentarea prin semne convenţionale;
· reprezentarea aspectului desenului.

Figura 1. Reprezentarea tricoturilor

2. Metode de reprezentare grafica

1. Reprezentarea structurală (analitică) reproduce fidel evoluţia firului (firelor) din tricot, poziţia sa în cadrul raportului.
Această metodă permite reprezentarea structurii tricotului în două variante de dispunere: teoretică şi reală.
În cazul dispunerii teoretice, flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de dreaptă, iar buclele de ac şi de platină, semicercuri. Elementele ochiului se trasează în funcţie de legătură şi de aspectul tricotului.
Pentru a uşura executarea reprezentării structurale teoretice se poate utiliza hârtie marcată cu semicercuri desenate echidistant şi care reprezintă buclele de ac ale ochiurilor tricotului.
In figura 2.a-c este reprezentat structural, în dispunerea teoretică un tricot interloc 1:1 Datorită suprapunerii axelor verticale, pentru a evidenţia evoluţia firelor s-a recurs şi la varianta de reprezentare mărită a ochiurilor de pe partea de faţă şi micşorată a celor de pe partea de spate.

a) b) c)
Figura 2. Modalităti de reprezentare structurală

În varianta dispunerii reale, se urmăreşte atât reprezentarea poziţiei firului, cât şi cea a ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă; firul buclat are o anumită grosime şi nu mai este reprezentat printr-o linie. Faţă de situaţia teoretică, în dispunerea liberă apar modificări ale poziţiei ochiurilor dificil de redat întocmai, prin desen.
Elementele structurii prezintă particularităţi de dispunere, dependente de: caracteristicile de structură, parametrii de structură, caracteristicile materiei prime, procesul de finisare.
Pentru a evidenţia geometria ochiurilor caracterizată prin modificarea poziţiei în raport cu situaţia teoretică (deplasare pe verticală a corpurilor ochiurilor cu dispunerea oblică a buclelor de platină, înclinare şi/sau rotire a corpurilor ochiurilor), această variantă are la bază observaţiile rezultate din analiza structurii tricotului, efectuată uneori la scară microscopică.

Figura 3. Reprezentarea structurală reală a legaturii patent 1:1

Reprezentarea analitică a structurii tricotului este o metodă laborioasă, ocupă mult spaţiu, dar este cea mai completă, oferind cele mai multe informaţii despre structura tricotului.
2. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri constă în transpunerea pe hârtie a poziţiei firului (firelor) faţă de ace, în rândul respectiv de ochiuri (Figura 4.a). Punctele (uneori, bare, linii) reprezintă acele şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură. Medoda prezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul realizare a tricotului (număr de fonturi, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele).
În literatura de specialitate, metoda este întâlnită în două variante:
- vederea de sus a evoluţiei firului pe ace, împreună cu buclele ochiurilor vechi (Figura 4.b);
- o modalitate simplificată şi mai rapidă în raport cu prima, fără ochiuri vechi, utilizată în mod curent şi la noi în ţară. Neajunsul acestei reprezentări este că sugerează o încrucişare a flancurilor ochiurilor, ceea ce nu corespunde realităţii şi de aceea prima variantă se consideră a fi mai riguroasă.

Figura 4. Poziţia ochiurilor pe ace (a) şi reprezentarea simbolică (b)

Metoda este considerată simbolică deoarece nu corespunde secţiunii tehnice a rândului de ochiuri. Prin analogie cu reprezentarea schemei grafice a evoluţiei firului de la tricoturile din urzeală şi prin analogie cu semnificaţia termenului “Fadenlauf” din literatura de specialitate, metoda constituie reprezentarea simbolică a evoluţiei firului.
3. Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea prin anumite semne a structurii tricotului, pentru fiecare element component propunâdu-se câte un simbol. Metoda cunoaşte mai multe variante, dintre care cea utilizată la noi în ţară are la bază semnele:
            x = ochi cu aspect faţă;          o = ochi cu aspect spate.
Literatura de specialitate recomandă şi alte metode convenţionale, ca de exemplu Proussa şi R.G.T. (Raprezentazione Grafica dei Tessuti). Metoda R.G.T., în variantele simbolică sau convenţională, utilizează semnele:
½ = ochi cu aspect faţă;                    - = ochi cu aspect spate;
·   = flotare;                                          ° = buclă.

3. Reprezentarea structurii cu ajutorul staţiilor grafice (sistem cod- maşina)

Instalaţiile de programare ale maşinilor moderne de tricotat oferă posibilitatea reprezentării analitice a structurii, în etapa de proiectare (alegerea structurii). Astfel, este pusă în evidenţă nu numai evoluţia firului, ci se simulează imaginea tricotului, implicit a desenului, firul fiind reprezentat cu grosime.

Maşinile de tricotat cu comandă program permit reprezentarea structurii tricotului în sistemul cod - maşină, specific fiecărei firme constructoare. De exemplu, în cazul maşinilor produse de firma Shima Seiki , codurile au la bază culori, pe când la maşinile firmei Stoll se utilizează simboluri (semne, litere).

4. Metode de reprezentare a desenelor şi efectelor în tricot

Pe langă cele trei metode de reprezentare folosite în mod curent în cadrul structurii, în creaţia tricoturilor poate fi pus în evidenţă şi desenul/efectul creat în tricot cu ajutorul diferitelor modalităţi.
In cazul tricoturilor cu desene de culoare sau combinate de rapoarte mari, realizate pe maşini cu două fonturi, se recomandă a se utiliza şi reprezentarea aspectului desenului pe partea de faţă, renuntandu-se la a se reprezenta şi partea de spate, fără desen.
Pe un caroiaj de dimensiunile raportului se dispun ochiurile de diferite culori, conform desenului. Pentru a avea mai multe informaţii despre structura tricotului, aceasta trebuie însoţită şi de o altă metodă de reprezentare grafică, dar nu a întregului raport de desen. Dacă raportul are dimensiuni mari, se recomandă ca acesta să fie reprezentat în întregime prin una din metode, (care se consideră mai rapidă), iar prin celelalte, numai o zonă din raport.

Se utilizează simbolul "x" (specific ochiului cu aspect faţă) sau se haşurează în culoarea respectivă spaţiul rezervat unui ochi.
Calculul pasului şi înălţimii ochiurilor prezintă importanţă şi pentru activitatea de creaţie, raportul lor stând la baza corespondenţei dintre desenul proiectat şi cel identificat în tricotul realizat. Dacă nu se ţine seamă de valorile pasului şi înălţimii ochiurilor este posibil să apară distorsiuni, neconcordanţe între forma şi efectul de desen scontate şi cele realizate, ştiut fiind faptul că la alegerea desenului ochiul este reprezentat de un pătrat. De aceea, se recomandă ca raportul desenului să fie complet definit numai după stabilirea dimensiunilor ochiurilor.
Comparând valorile pasului ochiurilor cu cele ale înălţimii prin intermediul coeficientului desimilor, se disting următoarele situaţii:
1. C = 1Þ B=A ; Desenul proiectat şi cel realizatat sunt asemenea (aceeaşi proporţie);
2. C ¹ 1. Pentru respectarea proporţiei dintre desenul creat şi cel realizat, dimensiunea pe verticală se multiplică cu valoarea coeficientului desimilor.
2.1. C > 1 Þ B > A; Suprafaţa ochiului este reprezentată de un dreptunghi cu baza, latura mică.
2.2. C < 1 Þ B < A; Suprafaţa ochiului este un dreptunghi care are ca bază latura mare.
Problema este soluţionată în cazul proiectarii desenelor cu ajutorul calculatorului, ceea ce simplifică transpunerea desenului prin alegerea raportului desimilor.

Reprezentarea prin semne convenţionale şi delimitarea dispunerii şirurilor de ochiuri; prezenţa ochiurilor duble în structură determină creşterea pasului ochiurilor în comparaţie cu randurile de ochiuri normale (vezi figura 6).

Reprezentarea structurală în dispunerea reală, pe bază de observaţii microscopice.

a) b)	c)
Figura 8. Structuri patent 1:1 cu şiruri înclinate

Figura 9. Reprezentari ale tricotului glat cu ochiuri duble din fire de fineti diferite

5. Concluzii

Reprezentările tricoturilor din bătătură acoperă o gamă largă de metode, care pot varia de la ţară la ţară sau pot fi comune, fiind utilizate identic, sau cu mici modificări.
Reprezentarea structurii tricoturilor permite definirea evoluţiei firelor în tricot, precum şi modul în care se realizează secvenţa de tricotare.
Toate maşinile de tricotat electronice folosesc staţii de programare bazate pe sistemul cod-maşină. Generalizarea proiectării tricoturilor folosind sisteme CAD a determinat apariţia unor softuri de proiectare, inclusiv reprezentare 2D care pot fi folosite pentru orice tip de maşină.

Bibliografie